[EN]

Back in 1964, the most popular place in the town of Forbach was undoubtedly the Fun Fair. The “Parc des Champignons” was always bustling during the weekends and holidays. People loved the park, with its huge obedient machines of joy and its little shops with salty and sweet delights. It was an exuberant spot, fully appreciated by the inhabitants of Forbach, a poor town lacking in modern entertainment. Even the itinerant circus and the traveling theatre would camp their little kitschy stages in there. If Jesus or, God forbid, the Martians, came to Earth, they would most definitely land in “Parc des Champignons” - though they would have all died of boredom in Forbach as soon as they would set their feet (or tentacles) on the ground. In this story, a person of exceptional interest is Michel-André "Le Croquemitaine" Lapoisse, a statuesque lonely character and a committed Catholic. He was the only person the Town Hall had assigned to look after the park’s crown jewel - the roller coaster. He fulfilled his assignment with the tender care of a robot mother watching after her only robot child.
Michel-André was a stranded vacuous ship in this world, but the roller coaster gave him comfort and purpose. Every evening he would delicately wash the chairs with lavender shampoo. Every few days he would oil the mechanical guts of the machine with great care: never too much or too little, but just enough to pull the little wagons in silence. The roller coaster was his public life, but most of his colleagues were aware of his only secret: Michel-André was constantly waiting for a sign from bon Dieu, a sign that could change his toneless and desolate existence.

Michel-André’s long wait ended one summer’s day when, blinded by fury and the scorching sun, he punished two mischievous boys he had caught boldly pissing in the seats of the roller coaster. He had witnesses! Michel-André had grabbed them by their ears and left them in the tool shed overnight to contemplate their sins in the stench.

Two years later, the two lil culprits overheard in Church that Michel-André was waiting for a sign from the Good Lord, and they saw the perfect opportunity for cold vengeance. They left a note at the end of his bed which said: "michel-andré u owe me 300 sols until i get them u wont here a thing from me. signed good lorde"

Michel-André reads the note in horror, takes it very seriously and, starting from 1970 (the year in which the town almost disappeared because of the economic crisis and when the "Parc des Champignons" was closed and sent to oblivion), he puts his plan into action: he hijacks tourist buses with a gun in the nearby mountains and herds the terrified people into the rollercoaster. He doesn’t use force – who can argue with an armed man with a holy plan? – but he makes them ride the roller coaster for a few days until they lose their marbles and expire. As far as we know he’s got 171 so far. Michel-André is confident that in a few years, with God’s help, the 300 souls will be delivered in mint condition and he will receive another holy message at the end of his bed.

At least that’s what he told us...

[RO]

În 1964, parcul de distracții "Parc des Champignons" era fără îndoială locul cel mai vizitat și mai zgomotos pe timp de weekend sau sărbători din orasul Forbach. Lumea iubea cu foc parcul, toate mașinăriile mecanice din el și toate gheretele cu bunătăți dulci sau sărate. Am putea spune că "Parc des Champignons" era o emblemă a voii bune și un loc de vis pentru cei din Forbach, oraș sărac și lipsit de alte distracții ale timpului. Până și trupele de circ sau camioanele cu piese de teatru populare itinerante își puneau scenele mici și chicioase în incinta "Parc des Champignons". Dacă se cobora Isus sau, doamne ferește, marțienii, cu siguranță că alegeau "Parc des Champignons" ca loc de aterizare! (deși în Forbach, și Isus și marțienii curioși ar fi murit instantaneu de plictiseală, în momentul când puneau piciorul sau tentaculul pe pământ). Personajul care ne interesează pe noi e Michel-André "Le Croquemitaine" Lapoisse, un tânăr cu o statură impunătoare, flăcău tomnatic și bun catolic, singurul om desemnat de primărie și comunitate să se ocupe de montagne russe-ul parcului - și ce treabă strașnică mai făcea!
Michel-André nu avea familie, era o fire ursuză și retrasă, dar iubea montagne russe-ul ca pe copilul lui: îi spăla scaunele cu șampon cu aromă de levănțică în fiecare seară, îi turna cu mare știință ulei în măruntaiele mecanice: nici prea mult și nici prea puțin, suficient doar să tragă cele 6 vagonașe încă 2-3 zile fără zgomote ce puteau să sperie clienții. Montagne russe-ul era viața lui, dar, pe ascuns, toată lumea știa că Michel-André așteaptă un semn de la Dumnezeu, un semn care să-i schimbe viața monotonă și lipsită de căldura sânului familiei.

Așteptarea lui ia sfârșit într-o zi de vară, când Michel-André, orbit de furie și dogoarea soarelui, pedepsește 2 ștrengari din oraș. Cei doi urinaseră în joacă (toată lumea putea să confirme) într-unul din vagoanele montagne russe-ului. Michel-André i-a urechiat minute bune iar apoi i-a închis peste noapte în cămara de scule a parcului.

Peste 2 ani, cei doi puști, auzind întâmplător la biserică ca Michel-André așteaptă un semn de la bunul Dumnezeu, se hotărăsc să-i facă o farsă: îi lasă în baracă, la capul patului, un bilet cu următoarele: "Michel-André, îm-i ești dator 300 de suflete! Până nu l-e primesc - ciuciu mesaj de la mine pentru tine! Semnat: Bunul Dmnzeu".

Michel-André citește îngrozit bilețelul, îl ia cât se poate de în serios, și începând din 1970, an în care orașul aproape că dispare pe fondul unei crize economice și "Parc des Champignons" e închis și lăsat în paragină, își pune planul în aplicare: deturnează înarmat autobuze de turiști din munții de lângă oraș și urcă oamenii stupefiați în montagne russe, fără gesturi brutale (ce nu face omul la amenințarea unei arme!) - îi plimbă apoi 2-3 zile până aceștia mor din motive naturale sau de spaimă. Din câte se știe, contorul a ajuns la 171 și Michel-André e încrezător că în câțiva ani, și cu sprijinul lui Dumnezeu, cele 300 de suflete vor fi livrate în perfectă stare și un mesaj divin o să-i fie lăsat încă o dată, la capul patului.

Sau cel putin așa spune legenda urbană...